New blog post Praga 2010- Partea I: Alergand dupa pitici si turnuri - http://b2l.me/ansrs7
Poza face toti banii! http://www.costinnitescu.ro/2010/08/intrebari-pentr-un-pitic/ New blog post Intrebari pentr-un pitic… http://www.costinnitescu.ro/2010/08/intrebari-pentr-un-pitic/ Caut profesor/profesoara de limba germana pentru lectii particulare. Rog seriozitate! New blog post Interviuri, ca se poarta http://www.costinnitescu.ro/2010/08/interviuri-ca-se-poarta/… pentru ca sunt sigur ca va fi din ce in ce mai rau in fiecare an.
As da orice sa revin la temperaturile de la inceputul lui Aprilie…
Meanwhile, va las cu un remember perfect pentru temperatura de afara:
0 Comments Continue reading… pentru ca trebuie sa fii nebun sa nu iti placa asa ceva. Si pentru ca astfel de melodii apar atat de rar, incat nu trebuie uitate.
1 Comments Continue readingAm avut placerea sa revad poate cel mai bun show de stand-up comedy facut vreodata, numit The Original Kings of Comedy. In caz ca nu l-ati vazut inca, vi-l recomand. “Bucata” lui Bernie Mac este absolut de-men-ti-a-la! RIP Bernie, ai fost unic.
Din nefericire, nu va voi povesti despre cum a fost la concertul Faith No More de aseara – in principal, pentru ca l-am ratat (sau, mai corect, am ales sa il ratez).
Cu toate ca nu am fost vreodata un fan infocat al acestora (ceea ce era si imposibil, avand in vedere ca eram un biet copil cand ei se bucurau de anii de glorie), am avut mereu o doza mare de simpatie pentru ei.
Nu trebuie decat sa privesti unul din concertele lor in care nimic nu e fix, publicul se confunda cu trupa si toata lumea e intr-o permanenta miscare – si parca ti-ai dori sa fii in pielea lor pentru cateva secunde.
Am reascultat recent cateva piese de-ale lor si m-a incercat o urma de nostalgie: suna si arata extrem de “90”, anii in care am trecut prin copilarie si mi-am inceput adolescenta…
Welcome back, Faith No More, si welcome back, Mike Patton!
0 Comments Continue readingNu stiu de ce, dar mi-am amintit de melodia asta. Una din preferatele mele din copilarie – imi place si acum la fel de mult. Poate ca devin eu old-fashioned, dar nu imi amintesc o melodie recenta de genul asta. Probabil ca pentru ca “they don’t make them like they used to” 
Imi amintesc ca era una din melodiile adolescentei mele… din pacate, tocmai am descoperit ca e una din multele melodii copiate (putin spus… clonate ar fi mai corect) 
Anyway, tot suna bine – chiar si dupa aproape 15 ani.
Si originalul:
Mi-e dor de Vama… de statul in Ovidiu, la cafea, la prima ora a diminetii… cand soarele inca nu a rasarit complet, cand noaptea inca nu a disparut de tot…
