07 Jul 2009
Archive – Londinium
Haideti sa ne intoarcem in perioada anilor ‘90, cand trip-hop-ul abia aparuse si ritmurile erau mult mai linistite decat acum. Cand nu era nevoie de mai mult de un garaj si doi-trei membri pentru a forma o trupa, fara a mai fi nevoie de toata promovarea de acum. Haideti sa ascultam putin Archive.
Originari din Anglia, Archive n-au avut niciodata parte de mediatizarea pe care poate ar fi meritat-o. Formula lor (cel putin de pe acest album de debut) este oarecum clasica: ritmuri de trip-hop combinate cu hip-hop autentic, completate de un duet de solisti extrem de diferit: Roya Arab cu o voce si un stil foarte similare cu Beth Gibbons de la Portishead, si Rosko John, un rapper foarte tanar (la acel moment).
Cu ceva timp in urma am descoperit excelenta piesa a celor de la Imogen Heap, Blanket, cu un stil aproape identic cu ceea ce am gasit pe ulterior pe acest Londinium (varianta latina a orasului Londra). Am fost atunci usor dezamagit de faptul ca Imogen Heap nu reusisera sa mentina tempo-ul pe albumul de pe care facea parte respectiva melodie. Spre bucuria mea, Archive au reusit sa faca mult mai mult decat ei.
Inca de la inceput, am avut senzatia clara ca pe album scrie cu litere mari OLD SCHOOL. Am incercat sa caut un corespondent in prezent, o trupa asemanatoare din perioada actuala – si nu am reusit. Asta pentru ca genul asta de trupe au cam disparut la finalul anilor ‘90, din pacate.
Imbinarea dintre vocea blanda a Royei si stilul rece, de rapper al lui Rosko John, mi s-a parut foarte potrivita. Din pacate, dupa acest album Roya si Rosko au parasit trupa (intr-un moment in care Archive parea ca nu va mai exista), pe albumele ulterioare fiind alti solisti). Rosko s-a intors in Archive pe cel mai recent album, Controlling Crowds.
Per total, un album bun. Banuiesc ca pentru nostalgicii acelor ani (printre care ma numar si eu) va fi un deliciu.
Auditie placuta!
02 Jun 2009
Remember cu gust amarui: RACLA – Nu Ma Uita
Imi amintesc ca era una din melodiile adolescentei mele… din pacate, tocmai am descoperit ca e una din multele melodii copiate (putin spus… clonate ar fi mai corect) 
Anyway, tot suna bine – chiar si dupa aproape 15 ani.
Si originalul:
30 May 2009
K’naan – Troubadour
Heaven, is there a chance that you could come down
…And open doors to hurtin’ people like me?
Ultima mea descoperire muzicala se numeste Kaynaan Warsame (nume de scena K’naan – calator, in limba somaleza).
Povestea lui, pe scurt ar fi: s-a nascut in 1978 in Somalia, acesta a fost martor la Razboiul Civil Somalez din 1991; cand situatia din tara a devenit cu adevarat tragica, a reusit sa paraseasca tara alaturi de familie (cu chiar ultimul avion al ultimei zile in care granitele Somaliei mai erau deschise), cu destinatia Toronto, Canada (via New York).
Dupa ce albumul de debut, The Dusty Foot Philosopher a primit critici foarte bune in toate publicatiile muzicale, dar nu fost si un succes comercial, K’naan a lansat un al doilea album, o idee mai orientat spre public.
Nu sunt un mare “consumator” de hip-hop, dar acest K’naan chiar suna bine. Influentele de rap african si de raggae ofera muzicii sale o savoare deosebita, sound-ul depasind limitele hip-hop-ului traditional.
Dincolo de voce si de instrumentale, adevarata atractie a albumului sunt versurile – aici K’naan demonstreaza ca este, intr-adevar, mai apropiat de notiunea de poet decat de cantaret. Daca in prima jumatate a albumului avem parte de melodii ritmate, menite sa atraga audienta, abia a doua parte are piesele mai “valoroase”.
Troubadour este un album extrem de placut – atat pentru cei care isi doresc doar ritmuri interesante, cat si pentru cei care cauta ceva cu mai multa profunzime.
1 Comments Continue reading