O noua melodie care mi-a ramas intiparita in minte… mi se pare extrem de linistitoare.

0 Comments Continue reading

Nu voi vorbi inca despre noul album Nouvelle Vague, inca sunt cuprins de confuzie si nu reusesc sa imi dau seama exact ce stari a trezit in mine. Pana acum o melodie mi s-a parut pur si simplu fenomenala:

0 Comments Continue reading

Cum se incepe un articol despre Sophie Zelmani? Nici un “punch-line” nu este cu adevarat potrivit pentru a descrie complet ceea ce a reusit aceasta artista din Suedia sa creeze.

Muzica Sophiei Zelmani nu este, nici pe departe, suprinzatoare. Nu isi revolutioneaza stilul, nu se reinventeaza cu fiecare album, nu adauga elemente noi. In schimb, este o muzica simpla, lipsita de idei extravagante, dar care reuseste sa isi atinga scopul. Este oarecum similara ca stil cu ceea ce canta Katie Melua, dar pe care o depaseste din toate punctele de vedere (dupa parerea mea – cu toate ca imi place si muzica georgiencei).

Poate ca sunt o idee cam poetic, dar gasesc muzica Sophiei apropiata de sunetul marii – mereu naturala, linistitoare pentru orice ascultator, cum rar se mai compune in ziua de azi. Stilul "soptit” nu numai ca m-a linistit complet, dar in multe momente m-a trimis catre o stare de visare, de contemplare.

Nu m-a surprins deloc sa citesc ca artista nu este adepta concertelor, suferind de celebra “timiditate de scena”. Ca sa fiu sincer, este un lucru mai degraba bun: cantecele ei sunt compuse din suflet si e greu sa imi imaginez pe cineva care sa le cante cu usurinta in fata unei audiente numeroase.

Daca Sing and Dance mi-a lasat impresia unui album de “fuga”, de evadare dintre oameni, The Ocean and Me imi pare o idee mai matur, si il consider potrivit pentru o categorie mai mare de ascultatori. Stilul suedezei a suferit minime modificari fata de albumul mentionat anterior, si acest lucru ma bucura – este o muzica prea frumoasa pentru a fi schimbata. Pe langa The Ocean and Me, Time si Composing, pe care le-am atasat mai sus, o mentiune speciala o are piesa Spring Love, o balada cum nu am mai auzit de foarte mult timp.

Sincer, cred ca puteam alege oricare dintre cele sapte albume lansate de Sophie si concluzia ar fi fost aceeasi: e genul de muzica pe care nu doar ca v-o recomand, ci chiar pot afirma fara o urma de indoiala ca veti avea doar de pierdut daca o veti ocoli. Auditie placuta!

0 Comments Continue reading

I’m gonna walk, walk, walk – four more blocks, plus the one in my break
Down downstairs to the man, he’s gonna make it all OK…

Daca nu va suna cunoscut, va recomand sa urmariti intai The Royal Tenenbaums. Needle in the Hay este numele primei piese lansate de pe acest album – cover dupa Elliot Smith, cel care a compus originalul pentru excelentul film al lui Wes Anderson.

Avand parinti din Haiti – dar nascuta si crescuta in Montréal, Canada – Melissa Laveaux ne ofera un mix interesant de blues, jazz si soul – condimentat cu bucati de folk. Nu este ceea ce ascult in mod normal, dar mi-a placut foarte mult de la primele acorduri auzite.

Este genul de muzica placuta, fara a se dori peste masura de sofisticata – aproximativ asemanatoare ca stil cu Tracy Chapman.

Puternic influentata in tinerete de artisti consacrati ca Erykah Badu, Morcheeba sau Martina Topley-Bird, Melissa incearca sa amestece tot ce a “captat” de la acestia cu ideile proprii – chitara acustica este elementul ei distinctiv, fiind prezenta pe toate piesele.

Punctul ei forte, vocea, nu are cum sa nu atraga atentia. Curata si energica – va va scoate garantat din orice stare de letargie. O mentiune speciala in acest sens o are melodia I Want To Be Evil, poate cea mai buna dovada a ceea ce poate aceasta artista.

Preferata mea este, deloc surprinzator, Koudlo. Cantata integral in franceza (limba natala a parintilor), piesa este o demonstratie de finete vocala a artistei. De altfel, toate piesele cantate in franceza de pe acest album au o “aroma” deosebita, parand mai apropiate de sufletul Melissei.

Concluzia? Camphor & Copper este un album excelent, tocmai bun pentru a scoate orice ascultator din stari de plictiseala sau nervi. Aceasta Melissa Laveaux este o artista cu adevarat interesanta, sunt sigur ca vom mai auzi de ea pe viitor.

0 Comments Continue reading

Sunt confuz. Nu stiu cum sa clasific muzica domnisoarei Sophie Zelmani. Cel mai corect ar fi sa o denumesc “muzica de fugit de lume”, caci asta este sentimentul pe care mi l-a trezit… de fapt, trezit e putin spus.
M-am lovit accidental de o melodie a respectivei cantarete suedeze, vizitand un site care o avea pe post de background music. Pacat, acum mi se pare un gest urat, melodia respectiva – Going Home – merita mult mai mult de atat.

Am avut iluzia ca albumul nu are delimitate melodiile – in linii mari, tema se continua de pe un cantec pe altul, in final parand ca “Sing and Dance” este un portret superb, fiecare melodie reprezentand un detaliu din acesta.

Mi se pare incredibil cum muzica acestei artiste nu a ajuns mai cunoscuta (cel putin la noi, pentru ca in Suedia este una dintre cele mai apreciate).
Va las sa ascultati si voi cateva din melodiile de pe “Sing and Dance” si va astept comentariile.

0 Comments Continue reading