Spre surprinderea marelui public chiar exista o a doua parte pentru postul despre prima vacanta in Barcelona… chiar daca a trecut mai bine de o luna de cand ne-am intors de acolo. My bad.

Sa incepem cu inceputul… v-am zis deja despre “pulsul” orasului, despre cum e sa te plimbi pe strazile-furnicar din oras. Acum e timpul sa va arat si fata mai putin cunoscuta, cea care se ascunde in spatele zidurilor sau ale portilor. Muzee & stuff, adica. Dar nu fugiti, ca nu e chiar asa de plicticos.

Primul loc pe care n-aveti voie sa il ratati in Barcelona (si aici nu exagerez absolut deloc) este Muzeul de Stiinta (Cosmo Caixa, pe numele lui “local”). Repet, nu exagerez – pentru mine a fost cel mai interesant loc in care am fost vreodata.
Situat in cartierul de lux de la poalele dealului Tibidabo (unde casele par mai degraba conace), Cosmo Caixa este foarte ascuns de ochii turistilor – poti trece extrem de usor pe langa el fara a-l observa. Este construit pe marginea unui deal, nivelele fiind numerotate negativ (intrarea se face pe la parter, in varful dealului, toate celelalte etaje fiind “in jos”).

Pozele de mai sus sunt din diferitele camere ale acestuia – atractia principala este uriasa camera in care este recreata la scara reala padurea tropicala. I shit you not, te plimbi printre pomi de 15-20m inaltime, intr-un aer in care efectiv te scurgi din cauza umiditatii, poti privi din interiorul unei uriase scorburi de copac pestii (printre care si piranha, parca) si serpii care traiesc acolo. Si nu, nu sunt ingraditi in vreun fel (in afara unui Boa, din motive obiective), ci traiesc in acea camera fara a sti ca sunt intr-un muzeu. N-am fost in adevarata padure tropicala, dar aici mi s-a parut fenomenal.

A doua “piece de resistence” este Planetarium-ul. A fost din nou o “prima data”, am fost la show-ul care “povestea” crearea universului (Big Bang), ajungand de la simple constelatii pana la elemente ce tin de astrologie (de exemplu explicatia pentru denumirile zodiilor). Totul a fost organizat perfect, proiectia pe tavanul semisferic dandu-mi, pentru a cata oara in acea saptamana?, impresia ca am din nou 10 ani. Totul a fost tradus cu ajutorul unor mini-walkman-uri, evident.

Scara principala dintre nivele (pentru ca exista si lifturi si multe scari secundare) este construita in jurul unui copac urias, la fiecare jumatate de etaj existand sectiuni in acesta si explicatii pentru fiecare strat din scoarta lui.
Exista mai multe sali de proiectie (scurt metraje sau filme educationale, dupa caz), un al doilea planetariu mai restrans, intregi schelete de dinozauri chiar pe holurile dintre sali, restaurant si terasa, doua gradini  si, printre alte lucruri pe care nu le-am mai tinut minte, un intreg etaj care ar putea fi usor numit Etajul Fizicii.

Aici avem, practic, exemple pentru fiecare lege a fizicii de care ne-am lovit vreodata – inductie, magnetism, fenomene optice, sonore (cu casti pentru a intelege exact), iluzionism… totul este acolo pentru cei care vor sa inteleaga de ce se intampla respectivul fenomen – si mai ales e interactiv. Locul e absolut urias si iti poti petrece acolo si o zi intreaga fara sa le vezi pe toate. In plus, intr-una dintre margini, langa camera padurii tropicale de care v-am povestit la inceput, exista niste panouri uriase care contin fie evolutia tuturor animalelor (atat cronologic, cat si din punct de vedere a speciilor), fie a plantelor.

Cat costa intrarea la un asemenea muzeu? Pai… 2E pentru muzeu si 1,5E pentru Planetarium (si elevii, studentii si pensionarii au 1E reducere). Repet, n-aveti voie sa il ratati, mai ales la un asa pret.

Doua scurte opriri pentru o dupa amiaza ar fi Muzeul Maritim (Museu Maritim) si Aquarium (L’Aquarium de Barcelona), aflate amandoua la distanta de 3-400m de Drassanes (statie de metrou).

Muzeul Maritim este destul de mic – practic are doua-trei sali cu machete de vapoare sau exemple de componente ale vapoarelor la scara reala si reprezentari ale porturilor din lume in anumite perioade, o sala mai mare in care e un model full-size al unui vapor din antichitate (nu stiu daca e real, nu scria pe nicaieri) si o sala de lectura, cu extrem de multe materiale din domeniu. In ultima n-am intrat.

Aquarium-ul, un loc extrem de mediatizat, este OK pentru pierdut 2-3 ore – practic, aici poti vedea orice peste care exista sau a existat vreodata (cel putin, asta a fost impresia), dar mai ales poti hoinari in jurul sau chiar prin interiorul culoarelor construite intr-un acvariu gigant. Aici sunt si multi rechini – motiv pentru care exista sportul extrem al locului: sa faci scuba-diving printre ei. Eu n-am indraznit
Mi s-a parut foarte interesant ca fiecare specie avea descriere extinsa in dreptul acvariului, nefiind niste simple exponate din care vizitatorii sa nu inteleaga nimic.

Biletul la Muzeul Maritim este 2,5E, iar cel la Aquarium e ceva mai scump – 17,5E. Cel de-al doilea merita cu adevarat pentru acvariul cel mare, nu neaparat pentru restul pestilor pe care ii poti observa – si asta pentru ca veti vedea mai jos ca mai exista un aquarium in oras.

Unde anume? Pai… e destul de logic – la Gradina Zoologica (Barcelona Zoo).
Eram extrem de aproape sa o “ratam” pe aceasta – am ajuns acolo din pura intamplare – eram, de fapt, in cautarea mamutului urias si a parcului Ciutadella, doar ca am coborat la statia gresita. Gradina este, in fond, in interiorul parcului, ocupand mai mult de jumatate de in el.

Uitati de tot ce stiti despre o gradina zoologica. Nu va ganditi la cateva alei cu putine custi, animale moarte de foame si paznici plictisiti – pur si simplu va vor pica maxilarele atunci cand veti vedea ce inseamna conceptul de gradina zoologica pentru spanioli.

Noi ne-am plimbat vreo 3 ore si jumatate si n-am reusit sa vedem chiar tot. Sunt 70 de “custi” individuale, uriase, si vreo 25 de mini-pesteri tematice. Am pus cuvantul custi intre ghilimele pentru ca n-am vazut o singura bara metalica in intreg complexul – daca va puteti imagina.
Animalele foarte periculoase sau cu mobilitate extrem de mare (care ar putea scapa usor) sunt ingradite prin santuri cu apa late (cum erau cele care fortificau castelele in antichitate) sau prin pereti de sticla. Majoritatea pasarilor n-au nici urma de gard (exceptii fiind papagalii) si zboara liber prin gradina cand se plictisesc de spatiul propriu – mai ales paunii, care ne-au urmarit indeaproape pe toata durata vizitei.

Pesterile tematice includ pasari, reptile, pesti si maimute (3 la numar) – dar e posibil sa fi ratat cateva. Aici e aquarium-ul care l-ar putea inlocui cu usurinta pe cel de care v-am vorbit anterior.

Totul e organizat ireprosabil – spatiile animalelor sunt imense si gandite in asa fel incat vizitatorii sa aiba acces perfect la ele (ca vizibilitate), fiecare animal are denu mire, poveste si pozit ie in regn (cine ii sunt pradatorii, etc), pesterile sunt perfect intretinute si absolut totul e curat. Mai putin la bizoni, unde pute cam ca in intreaga noastra Gradina Zoologica

Nu va speriati de pretul de la intrare – un bilet costa 16E, dar merita din plin. Singurul meu regret e ca nu am venit aici cand aveam cu adevarat 10 ani, cu siguranta as fi pierdut saptamani intregi.

Va voi spune din nou, chiar daca am facut-o si in prima parte – ai nevoie de o viata pentru a vedea tot in orasul asta – v-am povestit de 4 muzee, dar mai sunt cel putin alte 30 pe care n-am avut timp sa le vizitam.

De ce am ales acest titlu? Pai… pentru ca mi-a luat mult timp sa imi revin din starea de copil fascinat de totul ce vedea in jurul lui in care am intrat la fiecare din locurile de mai sus (si nu numai).

Voi reveni cat de curand si cu cateva povestiri culinare…

… cel mai nou vizitator. Va rog sa observati reactia dom’soarei Bella

Cu ocazia ca vremea a devenit placuta, animalutele au devenit mult mai relaxate – moment in care am reinceput sa ii stresez cu aparatul foto

Bella e cea mai nedreptatita – din cauza enormei energii pe care o are la dispozitie, trebuie sa o fotografiez prin gard. Nu va lasati indusi in eroare – poate ca pare trista, dar e in realitate in culmea fericirii de fiecare data cand e bagata in seama.

Ce parere aveti de ei?

M-am gandit ca familia mea e putin cam restransa (numeric vorbind), si am adoptat o domnisoara extrem de simpatica si jucausa (are doua luni). Inca nu m-am decis cum se va numi (dar sunt open to suggestions, ca de obicei).

Pisicile au primit-o extrem de circumspecte, de parca venise sa le manance. Evident ca n-a fost cazul. In nici macar o zi au inceput sa se imprieteneasca – acum se joaca impreuna.

Ce parere aveti?

Tocmai am descoperit ca doi dintre pisoi s-au hotarat ce vor sa se faca atunci cand vor fi mari: alpinisti.
Dupa cateva runde de catarari in cires, cei doi s-au alaturat grupului si au continuat antrenamentele prin cateva runde de kung-fu (un stil nou, care implica si muscaturi).

Cand s-a vazut depasita de situatie, Blonda s-a retras si le-a aratat tuturor ce parere are despre ei (ultima fotografie).

Finally, un weekend cu vreme umana. Pisoii au profitat de ocazie si s-au tolanit prin iarba (au existat si niste runde serioase de wrestling intre ei, dar n-am fost suficient de “pe-faza” incat sa le “prind” in fotografii.

Deja am primit un numar impresionant de cereri de adoptie a domnisoarei blonde din imagine (chiar si cei doi tigrati au avut parte de suficiente cereri) – evident, nu se pune problema sa ma depart vreunul dintre cei patru dracusori.

Acum am nevoie de ajutorul vostru cu botezarea lor.

“Blonda” este alegerea cea mai probabila pentru pisica si unul dintre tigrati e “rezervat pentru botez” pentru altcineva, dar mai ramane unul (poza 6), alaturi de cel mai jucaus dintre cei toti: cel din poza a doua. Acesta din urma e extrem de pasionat de alpinism si ar vrea sa isi petreaca toata ziua pe umarul meu, eventual mangaiat (dar nu obligatoriu).

Astept sugestiile voastre.

… si sunt adorabili!

Ce parere aveti?