Ce se-ntampla cu motiunea? Pica Boc, vine Ponta? Asta e tot ce aud de cateva zile (sau sunt saptamani?), si de fiecare data cand incerc sa fac sa imi pese de raspunsurile acestor intrebari, nu reusesc decat… sa rad.

Wake the fuck up, sunteti sclavii propriilor iluzii. Nu sunt un pesimist – departe de mine o asemenea definitie – dar ma faceti sa rad in hohote cand sperati sa primiti o portie putin mai mica de flegme in ochi din partea asa-zisilor “alesi”.

Cui ii pasa de numele celui care conduce SRL-ul asta numit Romania? Indiferent de nume, rasa sau “culoare” politica, scopul va fi mereu acelasi – sa fure cat de mult poate, intr-un timp cat mai scurt, pentru ca – evident – vine si deadline-ul cand se fac schimbari de ochii lumii si e posibil ca ei sa fie ei cei care pleaca. E just, de ce sa se imbogateasca doar un smecher cand o pot face mai multi?

Revenind – va place sa fiti poporul vesnic asuprit? Va place sa se pise patronii negriciosi pe fata voastra, direct prin geamul chiusaptelui din dotare? Pentru ca da, atunci va meritati soarta. Si daca nu… atunci de ce naiba stati in fata monitorului si nu luati masuri? In Slovenia a fost nevoie doar de o lege idioata (care zicea ca studentii isi pierd bursa daca lucreaza in timpul facultatii) pentru ca toate geamurile cladirii guvernului sa fie sparte si ploaia de cocktail-uri molotov sa inceapa, la noi se taie salarii ca sa acoperim nota de plata a guvernului si noi facem proteste cu scutece pline de cacat. De cacat, nu?

Cat despre mine… well, eu am renuntat sa mai cred in Romania. Nu imi las radacinile sa se prinda prea tare in pamantul asta si asa crapat, ca sa nu cumva sa ma tina legat atunci cand “shit really hits the fan”.

PS: Nu dati cu pietre prea tare. Ma doare in teava de esapament de partide si alte gasti de genul asta. Fuck them.

… pentru ca sunt sigur ca va fi din ce in ce mai rau in fiecare an.
As da orice sa revin la temperaturile de la inceputul lui Aprilie…

Meanwhile, va las cu un remember perfect pentru temperatura de afara:

… cel mai nou vizitator. Va rog sa observati reactia dom’soarei Bella

Finally, dupa ce la anterioarele concerte am absentat din motive absolut stupide – anul acesta voi fi acolo.

Traiasca faimosul Carturesti si POS-urile lor care nu functioneaza, noroc ca am fost incapatanat si nu mi-am bagat picioarele cand am stat 30 min in trafic ca sa ajung la ei si inca 15 la coada, ca sa aflu dupa aia ca la ei nu se poate plati cu cardul si ca cel mai apropiat bancomat Raiffeisen e la 2 KM.

Anyway, ne vedem la Sala Palatului / Zone Arena!

… si sunt adorabili!

Ce parere aveti?

Nu e obiceiul meu sa comentez ce se intampla in tarisoara asta. Am trecut de mult prea mult timp de stadiul in care ma oripilau toate evenimentele jenante care aveau loc in aceasta Botswana a Europei.

Sunt unul dintre acei foarte multi care nu voteaza. Nu consider ca abtinerea mea poate fi interpretata ca un protest (n-am fost in viata mea atat de naiv), dar nu reusesc sa gasesc energia sa ma prezint la acele odioase cabine de vot si sa scriu pe buletin “Am venit sa votez o idee – din pacate, ideea aceea nu se afla in proiectul vostru, deci nu am cu cine sa votez”. Da, e pueril, dar asta e situatia: criza noastra a inceput cu mult inainte de cea globala, in apropierea anului in care aveam impresia ca are loc o revolutie.

E deja un cliseu sa spui ca “sistemul e corupt”. Care sistem? Ce avem noi aici se es sistem? E o organizatie de tipul unei portii mari de balega de cal: vin mustele, iau tot ce le trebuie, iar noi stam sub el.
Imi poate enumera cineva o “bucatica” a sectorului public care sa nu fie pe acest sistem? Macar un departament care sa nu aiba directori incompetenti, cu loc cumparat pe bani grei, cu functionari care sa nu ceara spaga? Eu cred ca nu.

De curand am initiat o discutie despre biserica. Nu stiu daca am mai mentionat, dar eu sunt ateu. De fapt, mai corect ar fi sa spun ca fenomenul bisericii n-a reusit sa ma convinga pana acum de nimic (sper sa am rabdarea sa revin candva cu o extindere a ideii). Revenind la discutia respectiva, ideea pe care eu am incercat sa o argumentez era ca biserica este unul dintre cele mai putrede organisme din lume.
La noi, avem preafericiti si prealuminati care se scalda in cearsafuri de matase si opresc intreaga avere a bisericii undeva intre portofel si buzunar; in bisericile unde fiecare amarat merge sa se spovedeasca e o saracie odioasa – asta pentru ca nici 1% din acei bani nu ajung efectiv in biserica. Si preotii, cei care ar trebui sa fie tocmai sustinatorii unei credinte, ajung sa se supuna sistemului “romanesc” si sa se bucure de toata spaga de care pot avea parte. Tocmai ei, care ar trebui sa fie legatura dintre oameni si o credinta care nu are nimic de-a face cu lucrurile materiale ale lumii.

Pe acest principiu functioneaza lucrurile in aceasta tara a lacustelor: se stie ca am fost mereu un popor caruia i-a fost frica sa isi decida singur destinul (sa ne amintim de vremurile cand domnitorii erau alesi undeva in apropierea Bosforului?), iar ultimii 50 de ani au dovedit ca putem sa ducem acest defect catre un nivel vecin cu perfectiunea.
De ce nu protesteaza preotii? Pana la urma, ei sunt constienti ca fac parte dintr-un sistem corupt, de ce nu au taria TOTI sa spuna “Daca nu aveti de gand sa curatati aceasta putreziciune, noi nu va vom mai reprezenta”? De ce copiii de la tara care merg la teologie isi freaca palmele de bucurie cand se gandesc cati bani vor face din aceasta meserie?

E comod sa devii si tu o lacusta: te gandesti doar la ziua de azi, cand trebuie sa ai burdihanul plin – culmea altruismului fiind sa ai grija de “gasca” ta, cei alaturi de care te hranesti din tara.

E adevarat ca suntem condusi de hoti. De la presedinte, premier si pana la cel mai tanar senator, toti sunt acolo pentru a face bani. Dar asta nu e cea mai mare problema: pana la urma, oriunde in lumea asta vor exista oameni corupti in guvern. Problema reala e ca noi ne-am acceptat deja statutul de vite care muncesc pamantul pentru altcineva.

Da, vor veni alegerile, vom schimba (sau nu?) hotii din guvern, vom fi permanent nemultumiti de faptul ca se vor ofili si ultimele flori existente pe pamantul asta, dar nu vom FACE nimic. Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca tara asta nu e a noastra, a celor care ne-am acceptat deja conditia, ci a lacustelor.

In ziua in care vom fi in stare sa ne revoltam impotriva sistemului, sa ne ridicam de la birou si sa spunem “Nu voi mai face parte din asta” la nivel national (deci nu doar 10-15 reprezentanti, ci toti 22 de milioane), vom putea alunga lacustele. Eu sunt putin pesimist cand ma gandesc la probabilitatile ca acest lucru sa aiba loc in urmatorul mileniu.

Voi cu cine votati?

Semaforul pietonilor e rosu. Trec multe masini, apoi se raresc si la un moment dat exista un scurt moment in care acestea lipsesc complet. Semaforul e in continuare rosu, dar prima bovina trece nestingherita catre, probabil, o pajiste cu multa iarba delicioasa – imediat, 90% din restul bovinelor trec fara a se mai uita in stanga si a observa ca masinile au reaparut si placutele de frana scrasnesc din toate incheieturile.
“Ce e, ma? Nu vezi c? e <trecere>?” rasuna din grupul de patrupede ocupate cu traversatul. Soferii opresc, parca nevenidu-le a crede ce se intampla. Apoi, intr-un final, se pune si verdele pentru pietoni – masinile se afla in continuare acolo, iar noi – cei trei-patru pietoni ramasi pe loc, traversam oarecum jenati de prezenta lor acolo.

Scara de metrou e un alt loc preferat de patrupedele de oras – cu toate ca regula general valabila pe intreaga planeta (sau, mai exact, in locurile civilizate in care a patruns aceasta “minunatie” subterana) este ca stationarea sa se faca doar pe partea dreapta, absolut toti care urca/coboara iau pozitia lui Homer Simpson (lasati pe spate, cu burta impinsa in fata si cu o figura tampa), indiferent de partea scarii.

Si, cum asta nu era suficient, exista o tendinta absolut iritanta ca multimea sa se organizeze dupa principiul conservelor de ton: cat mai multe persoane/metru patrat. Nu conteaza ca omul din fata ta nu are chef sa iti miroasa toate aromele de transpiratie, trend-ul trebuie pastrat. Nici macar nu voi intra in detalii pentru acest ultim aspect – am atatea povestiri "horror” in minte, dar va voi scuti de citirea lui.

Chiar nu e atat de dificil sa iti pui mintea un pic la “lucru”. Desigur, e mult mai usor pentru celulele nervoase sa privesti doar la un metru in fata si sa nu iti pese daca deranjezi pe cei din jur. Cateva secunde pierdute de tine sunt acceptabile, in conditiile in care cel din fata/spate/lateral nu e deranjat de prezenta ta. Dar aceasta e o mentalitate care a infestat poporul nostru cu mult prea mult timp in urma – si, stiti cum e, obiceiurile vechi se uita foarte greu sau chiar deloc.

Voi ce parere aveti?

Cand e sa se intample toate tampeniile, vin in “grup” (proverbial, nu?). Drept urmare, sunt un pachet de nervi:

• Am o durere de cap de nici nu mai vad in jurul meu
• E cald cu spume
• Marea companie de hosting IPVHost (la care am si eu site-ul, din nefericire) s-a “hotarat” sa imi blacklist-eze ip-ul de acasa. Am stat o ora cu ei pe mail/chat ca sa aflu doar care e problema. Inca o jumatate de ora pentru remediere. Suport tehnic, in p…. ma-sii…
• Upgrade-ul WordPress-ului a crapat si mi-a distrus toata instalarea – a fost nevoie sa fac un full-restore al directoarelor lui (noroc ca facusem un backup inainte). Evident ca serverul a inceput sa dea timeout-uri exact cand eu restore-am folderele si a fost nevoie sa stau dupa el pana si-a revenit.
• Am facut upgrade-ul manual si din nou serverul a luat-o razna. O noua repriza de injuraturi la adresa celor de la IPVHost si juraminte ca ma mut la alt host, eventual NU din Romania.
• Am mai zis ca ma doare capul?

Astept cu nerabdare luna octombrie. Macar sa scapam de caldura…

Banuiesc ca toata lumea a aflat deja ca Michael Jackson a murit in aceasta dimineata. Initial nu aveam de gand sa scriu ceva legat de acest subiect (cum, probabil a facut toata blogarimea), dar n-am rezistat.

Un singur lucru ma bucura in aceasta poveste: MJ a fost un om care a lasat in urma enorm. Sper sa nu ramana in amintirea oamenilor doar prin acuzatiile de pedofilie.

Nu sunt vreun mare fan, dar mi-a placut si imi place in continuare muzica lui. Restul nu conteaza…

Poza 1: Cei de la Cora n-au invatat inca lectia cu moneda bagata pentru a elibera carucioarele. Drept urmare, urangutanii lasa zeci de carucioare la fiecare iesire din parcare. Nzt, ntz… mai subtirel cu civilizatia la noi.

Poza 2: Evident ca exista mereu cate o maimuta care sa

parcheze pe locurile de handicapati.  E de inteles cand vine cate un patron de sereleu care considera ca nu poate sa parcheze decat in buza molului… pardon, hipermarketului. De data asta, insa, parcarea era GOALA si tot acolo au parcat maimutele (pentru ca era o intreaga familie la cate 150KG / specimen).

As fi vrut sa ii prind si pe ei in cadru, dar se uitau la mine de parca voiau sa ma manance . N-am vrut sa risc