Nunta noastra – Partea 3 (Centrul vechi / Petrecerea)

… and last, but not least – plimbarea si dansul in multime, plus petrecerea (la Caru’ cu Bere).

Nunta noastra – Partea 2 (Pregatirile / Cununia religioasa)

… continuam cu episodul 2 din 3, pregatirile si cununia religioasa.

Nunta noastra – Partea 1 (Cununia civila / Palatul Mogosoaia)

Inainte de a incepe sa va povestesc despre luna de miere, va invit sa vedeti cateva din (miile de) fotografii de la cel mai frumos “proiect” dus la bun sfarsit
Enjoy!

Nunta, lume!

By popular demand, va anunt ca sunt plecat intr-o misiune foarte importanta pentru popor: ma insor.
Nu voi mai poposi prea des pe aici in viitorul apropiat, pentru ca nu am reusit sa gasesc o nunta care sa se organizeze singura…

Daca vreti sa va alaturati distractiei, sau doar sa ne urati ceva – sper eu, de bine – sambata viitoare (4 iunie), va asteptam cu mare placere.
Detaliile le gasiti in imaginea atasata (click pe ea).

Invitatia la nunta

Niu Ier Rezolusan. Kind of, adica. Gen.

Lene multa, demotivare, oboseala, si mult somn. Asa mi-am terminat anul.
Daca tot vad pe fiecare blog rezumate a ceea ce au realizat in 2010, prefer sa fac un top al fail-urilor personale, pe anul care (din fericire) s-a terminat. Duca-se.

• Cautat angajator cu capul pe umeri si simt de raspundere. Gasit doar angajator.
• Cautat motivatie sa raman in vanzari. Inca o mai caut…
• (urmare logica) Cautat job care sa merite efortul trezirii de dimineata in tara asta minunata. Idem.
• Mentinut blog si scris constant pe el. Realizat doar 25% si uitat de el.
• Obtinut mari foloase din absolvirea facultatii in Iulie. Hahaha, inca imi vine sa rad…
• Tinut legatura cu prietenii care-mi erau candva dragi. Failed miserably, ofcors’.
• Pasat de familie si alti oameni care mi-au stat in drum… Mission failed.

But fear not, sunt inca viu si, sper eu, in putere. Revin cu articolele restante si niste schimbari in atitudine.

Intrebari pentr-un pitic…

Am revenit de pe varful norilor, aducand ploaia cu noi (pentru ca in Praga a plouat si a fost nor mai mereu, dar asta nu ne-a deranjat vreun pic), dar n-am reusit sa imi raspund la niste intrebari de-a dreptul elementare.

L-am intrebat chiar si pe unul dintre piticii din Kampa, si mi-a zambit amar. Trebuia sa mai petrec o viata langa el pentru a putea macar sa inteleg de ce lucrurile se intampla asa…

De ce oamenii zambesc cand treci pe langa ei?
De ce se aliniaza toti pe partea dreapta a scarilor, lasand stanga pentru cei grabiti?
De ce isi respecta toti munca si te ajuta fara sa ceara bani sau alte atentii?
De ce norii negri nu ii sperie si fiecare isi vede de drumul propriu?
De ce ploaia nu aduce noroi, ci doar racoare si aer curat?
De ce prefera calea corecta, in locul uneia mai scurte si mai usoare?

Doar atat am reusit sa rostesc, si apoi piticul s-a transformat in piatra – nu inainte de a ma ruga sa deschid ochii mult mai larg si sa incerc sa imi petrec mai mult timp intre ei, cei care au reusit – poate chiar sa devin unul dintre ei, atunci cand le voi semana suficient…

Vand Nokia 2700 Classic si 2330 Classic NOI

Tocmai au venit, si tocmai se vand. Sunt noi si abia sosite de la Vodafone (au garantie 2 ani, daca nu ma insel).
N-am de gand sa le folosesc vreodata (am deja doua telefoane si n-am ce sa fac cu ele)
Doritorii sa imi dea comment aici, mail la c o s t i n n i t e s c u @ g m a i l . com, sau telefon la 0 7 6 4 2 4 0 7 9 3.

Nokia 2700 Classic (specificatii complete, review) – 300 RON
GSM quad-band 850/900/1800/1900
Dimensiune ecran: 2,0"
Camer? de 2 megapixeli, Zoom digital 4x
Rezolu?ie: 320 x 240 pixeli (TFT QVGA), 262.144 de culori
Acumulator standard Nokia BL-5C Li-Ion de 1020 mAh
Durat? de convorbire (maxim?): GSM – 6 ore 25 minute
Durat? maxim? în regim de a?teptare: GSM – 299 de ore
Slot pentru cartel? de memorie microSD de pân? la 2 GB (hot swap)
Memorie intern? dinamic? de 32 MB, Conector microUSB, USB 2.0, Muf? audio de 3,5 mm

Nokia 2330 Classic (specificatii complete) – 150 RON
Acoperire EGSM în band? dubl? 900/180 ?i GSM 850/1900
Camer? VGA
Dimensiune ecran: 1.8"
Rezolu?ie: 128 x 160 pixeli (TFT), 65 000 culori
Acumulator Li-Ion BL-5C de 1020 mAh
Durat? de convorbire (maxim?): 4 h 48 min
Durat? maxim? în regim de a?teptare: 540 h

Link-ul thread-ului de pe ComputerGames: click

24

Atatia ani am implinit astazi. Sincer sa fiu, nu ma simt cu o zi peste 18, dar e destul de probabil sa nu fiu singurul barbat din lume aflat in situatia asta.

Glumesc, evident. De fapt, ma aflu la acea varsta la care incep sa ma incapatanez sa ma numesc tot copil, pentru ca imi doresc sa cresc in continuare – nu sa imbatranesc.

Cu toate ca sunt o persoana extrem de pragmatica si adanc ancorata in realitate, inca mai am momente cand imi doresc sa imi indeplinesc visele de adolescent, sa colind lumea calare pe motocicleta, sa gust din fiecare placere care exista pe aceasta planeta, si sa traiesc exact asa cum imi doresc – fara compromisuri si sperante false.

Oare am reusit sa raman un copil?

O pauza… prelungita

Din motive personale, voi lua o pauza (cat mai lunga, sper eu) de la postatul pe acest blog. A nu se intelege ca sunt unul dintre acei oameni care posteaza “Gata, sterg blogul” de fiecare data cand au nevoie de niste atentie, e o simpla “cura” de niste lucruri care nu ma ajuta in momentul de fata.

Sa ne “citim” cu bine!

Melancolie

A trecut ceva vreme de cand m-am asezat la tastatura si am asternut cateva cuvinte despre mine. Da, sigur, am postat aproape la foc continuu in ultimele sase luni, dar subiectul ocolit a fost mereu acelasi: eu.

Pe vremea cand incepeam sa scriu la ceea ce urma sa se numeasca blog eram un copil abia iesit din liceu, care reusise mereu sa fie cu cativa pasi inaintea celor de varsta lui. Fara sa constientizez, aceasta decizie de a face lucrurile mereu inaintea momentului lor mi-a condus toata adolescenta. E normal, ar spune unii, orice copil isi doreste sa creasca repede, sa vada toate bucuriile vietii.
Acum as proceda putin diferit. Si sunt sigur ca peste cativa ani voi putea sterge cuvantul “putin”, curios fiind de traseul pe care mi l-ar fi pregatit viata daca as fi luat lucrurile “one step at a time”.

E posibil sa fiu doar putin melancolic si sa imi fie dor. Dor de copilarie, mai mult dor de adolescenta si de saruturile risipite pe bancile parcurilor… poate imi este dor de mine, cel care voiam sa fiu, si nu cel care am devenit.

Dar ma gandesc ca astfel de vorbe nu isi au vremea acum, cand mai am cateva luni si implinesc abia 24 de ani, ci mult mai tarziu, la o varsta cand majoritatea viselor au fost fie consumate, fie lasate sa se scurga printre degetele unui adult mult prea ocupat. Iar eu sper ca vor mai dura multi ani pana cand voi ajunge la acea varsta.

Iar acum voi lasa dulcea noapte sa imi alunge melancolia.