Weekend de concerte (1): Massive Attack @ Zone Arena

Weekend de concerte (1): Massive Attack @ Zone Arena

Jun 28

Inca imi vibreaza creierul de aseara. Cum de la ce? De la beat-urile celor de la Massive Attack – au fost la Zone Arena, la doi ani dupa ce venisera prima data in minunata Romania (pe acela l-am ratat).

First of all, locul era o mare necunoscuta pentru mine: what the fuck is Zone Arena? Stiam ca prin martie era un mare santier acolo, in care se construia “romaneste” . Surprinzator, dar e aproape gata – pe jos e inca smoala si pietris, parcarea e de fapt o bucata de pamant neamenajata – dar locul compenseaza din plin prin sonorizare si “loc de dat din cap”.

La 20:00 (al naibii de punctual, chiar) a aparut Martina Topley-Bird, pentru o mini-deschidere acustica. Chiar si daca nu urmau Massive tot ar fi meritat sa o vad (atat de mult imi place muzica ei) – am avut placerea sa ascult si varianta piano-only a obsesiei numite “Baby Blue”, care suna chiar mai bine decat cantata din chitara.

Intr-un final au venit si baietii, relaxati si usor plictisiti – la fel ca si publicul, deloc conectat la ce se canta pe scena. Parca pentru a nu-i deranja, trupa a cantat un Risingson muuuult prea moale si aproape in surdina. Deloc placut.

Nestiind cum e amplasata scena si cat de mare e locul, am ales bilete la “pensionari” – adica la tribuna. Evident ca n-am putut sa stam acolo decat in prima parte a concertului – pur si simplu nu ne simteam la concert stand pe scaun. Tot atunci s-a dezmortit usor si publicul, iar Del Naja a inceput sa isi dea silinta – Inertia Creeps, Angel sau Atlas Air fiind urcand nivelul concertului la “fenomenal”.

Nu v-as recomanda sa stati in alta parte decat la 2-3 metri de scena, locul unde nu mai ai nici o sansa sa iti auzi gandurile din cauza puterii cu care basul apasa pe ele – dar deloc deranjant, sunetul a fost de nota 20.

Nu stiu cine a fost chitaristul din stanga scenei, dar a ridicat publicul in picioare (la figurat, ca oricum erau toti in picioare ). Incredibile au fost si Unfinished Sympathy si Safe from Harm, cantate de o Deborah Miller in forma maxima.

Spre final, publicul a explodat efectiv – si trupa a mentinut nivelul excelent al atmosferei. M-am bucurat ca n-au cantat prea mult de pe banalul Heligoland (chiar daca a fost un concert de promovare al acestuia) si au mers pe piesele “clasice”.
Nu mi-au placut Risingson, Babel si Psyche (era perfect daca ar fi cantat varianta de pe Splitting The Atom EP, dar au mers pe cel de pe album), dar restul au fost dementiale. Mult peste asteptari, apropos.

Cat despre atmosfera… daca i-ati ratat cumva, mergeti urgent dupa ei! Nu conteaza unde canta, merita vazuti si revazuti!