Ma chinui de vreo luna sa va povestesc de noul album Massive Attack – nu stiu cum se intampla, dar mereu se “baga in fata” alte trupe. Dupa Phoenix, care inca sunt “proaspeti” si de care nu pot sa ma satur, a venit randul englezilor de la Kasabian.
Evident, acum vine intrebarea: cine naiba sunt Kasabian astia? Justificat, pentru ca nu sunt printre cele mai populare trupe de pe la noi. Va voi scuti de cautarea pe Google si va voi spune doar doua cuvinte: Club Foot. E imposibil sa nu stiti piesa cu care s-au lansat, care – chiar dupa cinci ani – suna incredibil de bine si de “fresh”.
Nu va imaginati ca sunt vreun fan sau macar consumator moderat al muzicii acestor baieti din Leicester (deh, era imposibil sa nu fie englezi, nu?) – in afara de Club Foot, care mi-a placut la nebunie la vremea ei, nu ascultasem nimic de-al lor pana la acest album, denumit – bizar sau original, dupa cum vreti sa-i spuneti – West Ryder Pauper Lunatic Asylum.
Din nou, pentru a cata oara in ultimul an?, am in fata un gen muzical imposibil de definit – motiv pentru care titlul albumului mi se pare chiar meritat. Debutul albumului (Underdog), e in aceeasi nota (chiar daca putin atenuata) cu mai sus mentionatul Club Foot, apoi primim un soi de pop-disco (Where did all the love go?), un instrumental electronic (minimal? am zis corect?), ne intoarcem la un rock nebun si delicios (Fast Fuse), din nou pop… dupa care lucrurile devin cu adevarat interesante.
Nu ma intelegeti gresit, primele cinci melodii ale albumului nu sunt deloc rele. Cu exceptia numita Swarfiga (instrumentalul de care vorbeam mai sus), care e in cel mai bun caz o incercare nereusita, senzatia lasata e cel putin buna.
“But”, pentru ca intotdeauna exista un “but”, e doar un “more of the same”, nu e chiar culmea originalitatii. Aici, insa, nu pot decat sa salut decizia trupei de a continua cu o a doua jumatate total diferita. De fapt, total e putin spus.
Daca v-au obosit instrumentalele prea puternice ale primelor melodii, cu siguranta va va placea mult mai mult a doua parte a albumului. Eu, unul, n-am avut aceasta problema – dar asta tine de gusturi.
Albumul are trei bijuterii: Thick as Thieves, West Ryder Silver Bullet si poate cea mai buna piesa pe care am avut placerea sa o ascult anul acesta – Ladies and Gentlemen (Roll The Dice).
Poate pentru ca melodia mi-a provocat o mare nostalgie, sau pentru ca mi-a amintit atat de mult de I Started a Joke (Bee Gees sau – daca vreti – Faith No More), cert e ca nu am reusit inca sa imi scot aceasta melodie din minte.
Concluzionand – avem in fata un album extrem de interesant. Inconstant (cu toate ca asta nu este intotdeauna un defect), dar interesant. Nu numai ca il recomand, dar s-ar putea sa va creeze niste obsesii auditive. Auditie placuta!
PS: Si acum… Massive Attack. Sau poate mai apare altceva? 
Salut, ne-am gandit sa venim in ajutorul blogerilor din Romania cu un articol de senzatie! Piercing Get Wild ! Am realizat textul, am optimizat forma, am pus titlul, tagurile, am strans pozele, le-am redenumit, am atasat pana si graficele ce atesta cautarea pe Google a acestui subiect si ti-am urat mult succes!
Am facut tot ce trebuia ca sa fi sigur ca postul iti va aduce un trafic mare de pe Google. Deasemenea, magazinul Get Wild este cel mai mare magazin de piercing din Romania, toate produsele sunt aduse din Anglia si brand-ul are notorietate!
Totul e gata facut, noi te ajutam cu articolul si pe tine te rugam sa ne ajuti cu un post pe frumosul tau blog. Te rugam sa lasi si link-ul care trimite catre magazinul http://www.getwild.ro si daca iti place ideea te rugam sa ne contactezi pentru a primii pe viitor mai multe articole de la noi (contact@getwild.ro).
Pentru a downloada articolul si pozele urmeaza link-ul urmator, le-am uploadat pe transfer.ro pentru a usura transferul.
http://dl.transfer.ro/poze_si_text_piercing-transfer_RO-15apr-215981.rar
Multumim, o zi frumoasa!
Get Wild!