De-Phazz – Death by Chocolate
De-Phazz – Death by Chocolate
Aug 18
I must admit I’m getting tired of sitting on my cloud
Well, heaven’s not what I desire – eternity can wear you out…
Stimati cititori, tin sa va anunt ca sufar de o “boala” grava: am devenit dependent de ritmurile cei de la De-Phazz. Am contractat aceasta bizara afectiune total intamplator, si acum nu mai sunt capabil sa opresc playlist-ul care repeta obsesiv un album delicios, denumit Death by Chocolate.
Daca as fi pus acum in fata situatiei de a alege cel mai inspirat si mai apropiat de realitate titlu de album, probabil ca Death by Chocolate s-ar afla printre primele cinci optiuni. Suntem efectiv sufocati cu ritmuri “dulci”, cu bomboane cu aroma de jazz si lichior de lounge, in care saxofonul nu lipseste din nici o portie.
Revenind la exprimari serioase, sunt impresionat. De la marea descoperire Club des Belugas nu am mai gasit un album care sa ma “prinda” ca un magnet – pana la De-Phazz, mai exact. Trebuie sa recunosc ca ii aveam in colectia muzicala de ceva timp, dar am amanat repetat auditia pe motive de… perceptie eronata a stilului lor. Mintea mea asocia ideea de De-Phazz cu stil extravagant, chiar sofisticat, iar starea necesara pentru un astfel de gen nu prea aparea. Din fericire pentru mine, Winamp-ul a “alunecat” foarte fericit pe Sabbatical, si parerea mea s-a schimbat radical.
Asemanarile cu Club des Belugas sunt destul de reduse si tin mai mult de atitudinea trupei, decat de stilul muzical. Aici jazz-ul este “felul principal”, fiind prezent in 16 variatii (numarul pieselor).
Desigur, trebuie sa ai o anumita stare ca sa te “intelegi” bine cu ce canta acesti germani. Death by Chocolate este un album de nujazz traditional (cat de traditional poate fi un asemenea termen), fara influente prea mari din afara genului.
Fiind primul album al acestei trupe pe care il ascult (cu toate ca “devorez” ar fi mai corect spus), nu prea am cum sa fac comparatii sau aprecieri referitor la evolutia lor muzicala. Pana acum sunt, dupa cum spuneam si la inceputul articolului, EXTREM de multumit de materialul pe care il am in fata.
Sunt curios cum se prezinta trupa in varianta live… Evident, dupa cum m-am obisnuit deja, trupele bune le descopar la putin timp dupa ce isi sustin concertele in Romania (in cazul De-Phazz, in noiembrie 2008 a fost cel mai recent) – drept urmare, mai am de asteptat pana cand imi voi satisface curiozitatea.
Concluzia? Pentru consumatorii de jazz/nujazz, e o piesa de colectie. Pentru ceilalti se recomanda ascultarea intr-un moment relaxant al zilei, eventual in compania unei cafele/narghilele, pentru ca senzatia sa fie perfecta.
