Melancolie

Melancolie

Jul 08

A trecut ceva vreme de cand m-am asezat la tastatura si am asternut cateva cuvinte despre mine. Da, sigur, am postat aproape la foc continuu in ultimele sase luni, dar subiectul ocolit a fost mereu acelasi: eu.

Pe vremea cand incepeam sa scriu la ceea ce urma sa se numeasca blog eram un copil abia iesit din liceu, care reusise mereu sa fie cu cativa pasi inaintea celor de varsta lui. Fara sa constientizez, aceasta decizie de a face lucrurile mereu inaintea momentului lor mi-a condus toata adolescenta. E normal, ar spune unii, orice copil isi doreste sa creasca repede, sa vada toate bucuriile vietii.
Acum as proceda putin diferit. Si sunt sigur ca peste cativa ani voi putea sterge cuvantul “putin”, curios fiind de traseul pe care mi l-ar fi pregatit viata daca as fi luat lucrurile “one step at a time”.

E posibil sa fiu doar putin melancolic si sa imi fie dor. Dor de copilarie, mai mult dor de adolescenta si de saruturile risipite pe bancile parcurilor… poate imi este dor de mine, cel care voiam sa fiu, si nu cel care am devenit.

Dar ma gandesc ca astfel de vorbe nu isi au vremea acum, cand mai am cateva luni si implinesc abia 24 de ani, ci mult mai tarziu, la o varsta cand majoritatea viselor au fost fie consumate, fie lasate sa se scurga printre degetele unui adult mult prea ocupat. Iar eu sper ca vor mai dura multi ani pana cand voi ajunge la acea varsta.

Iar acum voi lasa dulcea noapte sa imi alunge melancolia.