Jucandu-ma cu Canon-ul…

… am reusit sa fac un timelapse movie. E prima incercare si am folosit putine cadre (cca 140-150/60 min), deci fiti blanzi

Pareri?

K’naan – Troubadour

Heaven, is there a chance that you could come down
…And open doors to hurtin’ people like me?

Ultima mea descoperire muzicala se numeste Kaynaan Warsame (nume de scena K’naan – calator, in limba somaleza).

Povestea lui, pe scurt ar fi: s-a nascut in 1978 in Somalia, acesta a fost martor la Razboiul Civil Somalez din 1991; cand situatia din tara a devenit cu adevarat tragica, a reusit sa paraseasca tara alaturi de familie (cu chiar ultimul avion al ultimei zile in care granitele Somaliei mai erau deschise), cu destinatia Toronto, Canada (via New York).

Dupa ce albumul de debut, The Dusty Foot Philosopher a primit critici foarte bune in toate publicatiile muzicale, dar nu fost si un succes comercial, K’naan a lansat un al doilea album, o idee mai orientat spre public.

Nu sunt un mare “consumator” de hip-hop, dar acest K’naan chiar suna bine. Influentele de rap african si de raggae ofera muzicii sale o savoare deosebita, sound-ul depasind limitele hip-hop-ului traditional.

Dincolo de voce si de instrumentale, adevarata atractie a albumului sunt versurile – aici K’naan demonstreaza ca este, intr-adevar, mai apropiat de notiunea de poet decat de cantaret. Daca in prima jumatate a albumului avem parte de melodii ritmate, menite sa atraga audienta, abia a doua parte are piesele mai “valoroase”.

Troubadour este un album extrem de placut – atat pentru cei care isi doresc doar ritmuri interesante, cat si pentru cei care cauta ceva cu mai multa profunzime.

Melissa Laveaux – Camphor & Copper

I’m gonna walk, walk, walk – four more blocks, plus the one in my break
Down downstairs to the man, he’s gonna make it all OK…

Daca nu va suna cunoscut, va recomand sa urmariti intai The Royal Tenenbaums. Needle in the Hay este numele primei piese lansate de pe acest album – cover dupa Elliot Smith, cel care a compus originalul pentru excelentul film al lui Wes Anderson.

Avand parinti din Haiti – dar nascuta si crescuta in Montréal, Canada – Melissa Laveaux ne ofera un mix interesant de blues, jazz si soul – condimentat cu bucati de folk. Nu este ceea ce ascult in mod normal, dar mi-a placut foarte mult de la primele acorduri auzite.

Este genul de muzica placuta, fara a se dori peste masura de sofisticata – aproximativ asemanatoare ca stil cu Tracy Chapman.

Puternic influentata in tinerete de artisti consacrati ca Erykah Badu, Morcheeba sau Martina Topley-Bird, Melissa incearca sa amestece tot ce a “captat” de la acestia cu ideile proprii – chitara acustica este elementul ei distinctiv, fiind prezenta pe toate piesele.

Punctul ei forte, vocea, nu are cum sa nu atraga atentia. Curata si energica – va va scoate garantat din orice stare de letargie. O mentiune speciala in acest sens o are melodia I Want To Be Evil, poate cea mai buna dovada a ceea ce poate aceasta artista.

Preferata mea este, deloc surprinzator, Koudlo. Cantata integral in franceza (limba natala a parintilor), piesa este o demonstratie de finete vocala a artistei. De altfel, toate piesele cantate in franceza de pe acest album au o “aroma” deosebita, parand mai apropiate de sufletul Melissei.

Concluzia? Camphor & Copper este un album excelent, tocmai bun pentru a scoate orice ascultator din stari de plictiseala sau nervi. Aceasta Melissa Laveaux este o artista cu adevarat interesanta, sunt sigur ca vom mai auzi de ea pe viitor.

Revin imediat… sunt la caca :):):):)

Un-fucking-believable!

Sursa: ComputerGames

Uitati ce masini ridica ADP-ul :)

Asta sigur parcase neregulamentar. Ma intreb cat o sa coste sa o ridice proprietarii de la ADP? Sau daca o sa hraneasca cineva calul

Am trecut pe WordPress

Este foarte probabil sa vedeti aceasta pagina in urma unei redirectionari de la un articol de pe platforma veche (Joomla) – ARTICOLUL EXISTA IN CONTINUARE, dar va trebui sa navigati pana la el. Va multumesc pentru intelegere.

Da, a venit momentul. Dupa 6 luni de butonare pe Joomla, am hotarat ca nu e exact ce imi trebuie mie, majoritatea operatiunilor fiind intortocheate si neintuitive, iar majoritatea lucrurilor esentiale lipseau din pachetul de baza (ex – comentariile ) – pentru fiecare fiind nevoie de un plugin. Si obosisem sa tot instalez plugin-uri, componente, etc…

Acum, stiind prin cate peripetii am trecut pentru a copia baza de date si pune efectiv site-ul pe picioare – probabil ca nu as mai repeta miscarea. Ma bucur ca am reusit, dar am trecut prin zeci de momente in care aproape ca innebuneam.

Nu exista un tool de import al bazei de date Joomla in WordPress. Exista tool de import nativ al WordPress-ului, dar Joomla este (pariez) singurul de la care nu stie sa isi preia datele.
Sunt sigur ca se gasea un wiz-kid pe net care ar fi putut inventa un script care sa faca ce aveam eu nevoie, dar am preferat sa o fac manual.

Dupa cum spuneam si in primul paragraf, e foarte probabil sa vedeti aceasta pagina in urma unui redirect. Nu am putut face redirect-uri 302 pentru toate articolele care sunt indexate de Google, pentru ca ar fi ingreunat enorm serverul. Toate articolele sunt la locul lor, dar va fi nevoie sa aveti rabdare si sa navigati pana la ele (asta pana se actualizeaza indexarile Google). Versiunea veche a site-ului se poate gasi la adresa http://joomla.costinnitescu.ro

Sper ca design-ul nou sa fie pe gustul vostru – din punctul meu de vedere este un mare pas inainte. Functionalitatea site-ului este identica, dar interfata a devenit mai simpla si “la obiect”

Pareri?

Elsiane – Hybrid

M-am lovit intamplator de Hybrid – am dat un (foarte norocos) click pe un videoclip de pe youtube. Am fost pur si simplu fermecat de ceea ce am vazut si auzit.

Avem in fata albumul de debut al duo-ului peruviano-canadian Elsiane (Elsieanne Caplette si Stephane Sotto) – o mostra de downtempo cu influente de trip-hop si jazz. Stiu, sunt niste cuvinte care nu inseamna mare lucru – mai simplu ar fi sa ascultati bijuteria numita Vaporous, ce deschide albumul.

Aceasta voce cu adevarat impresionanta si intriganta a fost comparata (un pic nedrept) cu Bjork. Cu toate ca tonalitatea este relativ similara, Elsieanne imi inspira o caldura si o atmosfera de vis la care Bjork nu poate nici macar sa aspire. Vocea artistei nu este, totusi, singura atractie a albumului.

Indiscutabil, Hybrid este genul de muzica pe care nu o poti asculta decat dupa apusul soarelui – pentru ca atunci notele capata cu totul alt ecou si ritmurile pline de romantism merg direct catre sufletul ascultatorului. Am simtit o oarecare asemanare cu Portishead, lucru foarte bun din punctul meu de vedere.

Albumul pastreaza tempo-ul pe toata durata celor (doar) 11 piese, lucru care a fost destul de putin apreciat in review-urile oficiale pe care le-a primit Hybrid. Eu am fost unul dintre cei care au apreciat aceasta trasatura a albumului: in fond, Elsiane nu si-au propus sa revolutioneze un gen muzical, ci doar au dat o demonstratie de muzica relaxanta, linistitoare – si au facut-o EXTREM DE BINE.

Realmente, nu am simtit cum a trecut timpul pe langa mine ascultandu-l, am fost hipnotizat de vocea solistei si de impresionantele orchestratii din spatele ei.

Versurile sunt un alt aspect care nu trebuie trecut cu vederea – imbinarea dintre cuvinte si vocea care le rosteste este atat de potrivita, incat nu exista dubiu asupra autorului lor.

Ma bucur ca am descoperit acest album. Pe langa faptul ca a reusit sa imi trezeasca o melancolie surprinzator de placuta, mi-a deschis si mai mult apetitul de acest gen de muzica.

Sa mai spun ca va recomand acest Hybrid?

Gotan Project – La Revancha Del Tango

Nici nu va puteti imagina de cat timp ma abtin sa scriu despre acest album. Am crezut si cred in continuare ca nu am suficienti ani in spate pentru a putea vorbi despre ceea ce reprezinta Gotan Project pentru industria muzicala actuala.

Nu am fost printre norocosii care i-au vazut live la Sala Palatului – decizie pe care am regretat-o ulterior. Din cate am citit, a fost unul dintre cele mai interesante show-uri muzicale pe care le-a vazut Romania.

Inainte de a va vorbi despre La Revancha Del Tango, va invit sa vizionati un fragment din cel mai recent concert al acestora (in Amsterdam) – va veti putea face o idee despre ce inteleg Gotan prin “a face muzica”. Personal, consider ca este ceva ce iubitorii de tango nu au voie sa rateze.

La Revancha Del Tango, albumul de debut al trioului francez-elvetian-argentinian, este o demonstratie ca tangoul nu este un gen muzical mort. Folosind ca baza fragmente din muzica anilor ’30, mixata si combinata cu sample-uri proprii, RDT este pur si simplu impresionant.

Ca puncte tari ale RDT, trebuie mentionate Last Tango in Paris (fara indoiala, cea mai armonioasa si interesanta dintre toate piesele), Chunga’s Revenge (un cover foarte atmosferic dupa celebra piesa a lui Frank Zappa) si El Capitalismo Foraneo (o idee diferita, ca abordare, fata de tema albumului).

Cea din urma este, intamplator, si piesa care mi-a starnit curiozitatea fata de aceasta trupa (m-am lovit de ea prin 2003, in timp ce ascultam o compilatie numita Liquid Sounds).

La Revancha Del Tango este o experienta extrem de interesanta. Melancolic, pe alocuri nostalgic, albumul este doar un intro pentru ceea ce este adevarata experienta Gotan: Live-urile. Sample-urile, mixerele, computerele se preschimba in instrumente reale, organizarea aducand aminte de marii clasici pe care incearca sa ii “invie”.

Sper sa am ocazia sa ii vad live in viitorul apropiat.

Urban Species feat. Imogen Heap – Blanket

De pe extraordinara coloana sonora a filmului Powder Blue. Daca si filmul ar fi fost pe masura coloanei sonore, am fi vorbit de o capodopera.
Enjoy!

Varianta originala:

Hotel Rwanda

As fi vrut sa incep acest articol cu ceva de efect, ceva profund care sa insumeze calitatile filmului pe care vi-l prezint – din pacate, de fiecare data cand incerc sa concentrez toate lucrurile pe care Hotel Rwanda le transmite, inspiratia mea dispare. Corect ar fi sa spun ca sunt  fericit ca am putut asista la un asemenea film.

Nu imi place sa “imi fac temele” cand vad filme bazate pe cazuri reale, mi se pare ca studierea realitatii inaintea filmului stirbeste oarecum efectul pe care acesta din urma il are asupra mea. Drept urmare, pot spune linistit ca nu stiam absolut nimic despre Rwanda, in afara localizarii (si chiar si acest detaliu era destul de vag).

Filmul, lansat la 10 ani de la faptele reale, prezinta destinul lui Paul Rusesabagina si al celor 1268 de rwandezi salvati de acesta in timpul genocidului din 1994 din Rwanda. Daca v-as da mai multe detalii, cu siguranta v-as strica placerea de a savura acest excelent film.

Don Cheadle a facut un rol pur si simplu perfect, in opinia mea. Fara a fi peste masura de teatral, a reusit sa isi obtina nominalizarea la Oscar pentru rolul lui Rusesabagina. Din partea mea ar fi fost un premiu pe care acesta l-ar fi meritat din plin.

Vizionare placuta.