Angajati si angajatori

Patronul.

Directorul.

A fost ales pe baza unui criteriu sanatos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea. Varul lui lucreaza la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firma. Ca nu are experienta in management sau nu intelege businessul, sunt detalii nesemnificative.
Toata lumea il uraste, pentru ca nu stie sa se comporte cu oamenii. Angajeaza oameni la fel de nepriceputi ca el. Cumpara un server de 200 milioane, dar se zgarceste sa plateasca 200 € pentru cineva care sa il puna pe picioare. isi cumpara o masina mare si o zgarie in parcarea firmei, parcare trasata tot de el pe principiul “lasa ba ca avem loc”. isi ia rolul foarte in serios, modifica bugetele departamentelor si muta oamenii de colo. ..
Inchide usa biroului cand urla patronul la el. isi cumpara computer ultra-perfomant si refuza cererile de achizitii pentru harduri, tastaturi si mouse pentru computerele angajatilor. Prefera sa plateasca 300 € rata la masina angajatului + benzina, decat sa ii mareasca salariul cu 200 €. Dupa doi ani, cand a invatat businessul bine, concediaza angajatii care au fost martori la chifelele sale si angajeaza juniori usor impresionabili. Considera ca e de datoria lui sa aiba o amanta, indiferent daca sotia e urata sau frumoasa.

Echipa de vanzari.

Se cred cei mai mari si mai tari din firma si la orice raspund cu “daca nu aducem noi comenzi, firma moare”. Cel putin jumatate din ei se vad mai inteligenti decat directorul si ar vrea sa ii ia locul, dar nu au curajul necesar sa il conteste pe fata, asa ca se multumesc sa il sape pe la agapele cu colegii de suferinta.
De multe ori nu stiu ce vand, incurca comenzile, trimit specificatiile aiurea si apoi dau vina pe muncitori ca lucreaza prost si ca ei nu pot face vanzari in conditiile astea. Considera ca e de datoria lor sa plece din firma cu toate informatiile posibile, pentru ca, si aici citez, ”sunt clientii mei”.

Contabilele.

Sunt niste doamne nef***te de ani de zile. si asta inseamna ca orice problema ai avea, ele sunt ocupate. “La ce iti trebuie adeverinta? Ete na, trebuia sa vii sa ma deranjezi. Tu nu stii ca am treaba”? Chiar daca au predat bilantul de 2 zile, ele, oricum, au foarte mult de munca, pentru ca « solitaire » nu se joaca singur. Odata trecute de 40, ori sunt foarte blazate si nervoase, ori se distreaza de rup barurile…

Fetele de la Marketing /PR.

Au facut cel putin o facultate si au vise mari. Declara in orice imprejurare, chiar si neintrebate, ca anii ‘50 au fost cei mai grozavi d.p.d.v. al publicitatii si isi doresc sa lucreze intr-o agentie de advertising, unde sa mute muntii cu ideile lor, de obicei crete.
Fac front comun cu pi**ele de la vanzari si se plang in grup, cand ies seara in oras, pe diverse teme. isi sincronizeaza ciclul si au acasa un manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le baga in seama, pentru ca e plictisit de sclifoselile lor. Vacante in strainatate si poza cu manelistul in background pe calculator si telefon, obligatoriu!

IT – ul.

Orice ar face, trebuie sa iti dea de inteles ca esti cel mai prost din firma. De aceea el are parola de administrator, pentru ca tu esti un netrebnic care nu stie nimic si nu merita sa se afle in prezenta lui. Cand nu rupe banda firmei cu “pornache”, joaca un joc online sau se plange pe forumuri de geeks ca este muncit ca un sclav..
Abia asteapta sa il intrebe directorul ce poate face sa opreasca scurgerea de informatii din firma, ca sa poata instala “radmin” si sa se distreze.

Magazionerul.

Este foarte plictisit si enervat de fiecare data cand ai treaba cu el. Daca indraznesti sa ii sugerezi sa se grabeasca, iti rabufneste in nas ca el e sef peste magazie si iti da ce vrea si daca are el chef. Tremura in fata directorilor si se da cocos in fata soferilor si a femeii de serviciu.

Soferii.

Ei urasc pe toata lumea, in mod egal si din principiu. Scopul lor in viata e sa isi ia telefoane si sa se planga ca trebuie sa munceasca in fiecare zi.
Au mereu lucruri mai importante de facut si serviciul ii cam incurca. Cel putin unul viseaza sa ajunga la vanzari sau sa conduca firma, pentru ca el stie ce e in neregula, si le impartaseste asta colegilor, in timp ce stau la mici, la munte, pe benzina si pe masina firmei.
Asteapta ca fata de la vanzari, pe care o plimba atata prin oras, sa il invite la ea intr-o seara, pentru ca – nu-i asa? – o serveste mereu si isi rupe din timpul lui important pentru ea.

Femeia de serviciu.

Ea e suparata ca trebuie sa faca curat si cafele. Nu intelege de ce trebuie, tocmai ea, sa dea cu matura sau cu mopul sau de ce trebuie ea sa stie cand nu mai e hartie igienica la baie. Le uraste pe curvele de la vanzari si de la marketing, dar se da bine pe langa ele, pentru ca are o fata care are nevoie de serviciu.

Secretara.

Scopul ei in viata e sa se aboneze cu mailul office@firma la site – urile de bancuri si de porcarele. Nu stie niciodata nimic. Nu are chef sa se duca la director in birou, nu are chef sa ii faca legatura cu furnizorul X.
Viseaza sa ajunga la vanzari sau la marketing, pe care le considera joburi mai usoare decat ceea ce face ea, si cand ajunge, se poarta mizerabil cu secretara..

Muncitorii.

astia sunt urati de toata lumea si toate se sparg in capul lor. Jumatate nu au chef de munca, restul o fac in dorul lelii, de teama sa nu fie concediati, pentru ca au rate si copii…
Urasc soferii, pentru ca stau toata ziua in masina, in timp ce ei muncesc, pe curvele de la vanzari, pentru ca stau toata ziua pe scaun si au salariu mai mare, pe director ca nu angajeaza mai multi oameni, ca sa poata dormi si ei la serviciu cateva ore. Nu pleaca din firma decat dati afara si le e lene sa gadeasca un pic.

Amantele.

Sunt prezente peste tot, in functie de ale cui sunt. Amanta magazionerului e femeie de serviciu, amanta soferului e secretara, amanta sefului e la marketing… Se stiu care sunt in firma si sunt urate de toata lumea, desi toti se poarta frumos cu ele.
Visul lor e sa se integreze cat mai bine in colectiv, sa aiba impresia ca si ele contribuie cu ceva, in speranta ca vor fi invitate la iesiri in club de colegele de departament. in momentele post-coitum varsa amantului tot ce stiu si sugereaza cine ar trebui dat afara. E singura care zambeste sau are o mima inocenta atunci cand directorul tipa la toata lumea…

Sursa: ComputerGames

Remember: Guy Ritchie – Star

Un scurt film marca Guy Ritchie, cu Clive Owen si Madonna in rolurile principale. Face parte din The Hire, seria de filme de prezentare BMW.

Recomand. Finalul e genial.

Club des Belugas – Swop

Exista unele stiluri de muzica pe care este pacat sa le clasifici, sa le stabilesti niste limite in care sa se incadreze. Swop, semnat Club des Belugas, e un exemplu clar de astfel de muzica.

Club des Belugas, trupa de nujazz & lounge music, inseamna Maxim Illion si Kitty the Bill, alaturi de o adevarata “armata” de guests foarte cunoscuti pe scena jazz-ului din intreaga lume. Cu toate ca pare o trupa destul de obscura, ei au la activ aproape 500 de participari pe diverse compilatii de muzica, iar muzica lor se afla, printre altele, in reclame la BMW, Honda, Lexus, Ford si multe alte brand-uri gigant.

Trebuie sa recunosc ca sunt o persoana destul de subiectiva si, atunci cand ascult muzica noua, prima impresie pe care mi-o lasa un album este destul de importanta. In cazul lui Swop, melodia What is Jazz din deschidere mi-a captat instantaneu atentia. Sound-ul este pur si simplu impresionant.

Pot spune cu mana pe inima ca nu exista melodie a acestui album care sa imi displaca, drept urmare o enumerare a acestora ar fi putin plictisitoare. Imi plac foarte mult Frankie (un tomcat-story clasic), Some Like it Hot (cu adevarat exploziv ritmul), Wearing Out My Shoes (cu refrenul ei extrem de catchy si interesant) si Second Sight (un fel de Tango in Harlem mult mai ritmat).

Avem si un adevarat „guest star”, in persoana lui Fred Astaire. Remix-ul faimosului Puttin’ on the Ritz este o alegere inspirata, contribuind la impresia deja foarte buna facuta de album.

Nu pot sa nu fiu impresionat de ceea ce au realizat cei de la Club des Belugas prin acest album. Se spune ca jazz-ul este mort, dar aceasta trupa demonstreaza clar opusul.

Indraznesc sa spun ca un album de calitatea lui Swop apare extrem de rar. De la vocile impecabile, la instrumentalele extrem de variate si interesante, pana la reeditarea foarte buna a unei piese clasice, totul da o impresie de impecabil.

Va recomand cu toata caldura acest album. Ar fi pacat sa il ratati.

Gare du Nord – Kind of Cool

Este vremea sa va prezint un album cu adevarat deosebit. Protagonistii lui sunt un duo belgian /olandez, anume Barend Fransen si Ferdy Lancee. Nu va faceti griji, numele lor nu inseamna mare lucru nici pentru mine. Muzica e cea care m-a impresionat.

Cel mai simplu mod de a descrie Kind of Cool este O calatorie la viteza redusa prin aproape toate culturile muzicale din lume. Da, stiu ca suna pompos, dar va asigur ca asta este impresia pe care v-o va lasa albumul. Este un exemplu excelent de muzica de ascultat la miezul noptii, eventual la volan intr-o calatorie lunga.

Kind of Cool, melodie “rupta” in doua (Inner City Groove, adica partea I, si Miles et Juliette, partea a doua) delimiteaza cele doua jumatati ale albumului. Chillout clasic, mult saxofon, lent.

Sold My Soul este o melodie ce ar fi perfecta pe coloana sonora a unui film noir. Ritmul de blues al anilor ’50 mi s-a parut excelent ales. Apropos de titlu, melodia mi-a amintit de episodul din “The Hire” – Beat the Devil.

Hôtel Beat continua in aceeasi nota nocturna, groovy, si ne ofera un monolog asemanator cu “Tango in Harlem” de la Touch & Go.

Panchira ne duce tocmai in Kathmandu si ne energizeaza cu ritmure orientale. Beat-ul de pe fundal mi s-a parut foarte interesant (mi s-a parut similar cu sunetul de djembe)

Din Nepal ajungem tocmai in Italia si ascultam o mostra de jazz local in Profondo Blu. Nu mi s-a parut cel mai inspirat moment pentru o “incetinire”, dar melodia suna OK.

Dupa cum ne anunta si prin titlu, Dark Chill este o trecere catre un stil mai intunecat, tempo-ul ajungand aproape de hip-hop. Pe fundal sunt prezente relatari ale 9/11 (daca nu ma insel).

Chinese Whispers, Japanese Strings este pur si simplu EXCELENTA. Debutul este energic, chiar exploziv, apoi calmat de un R&B calm, apropiat de ce ascultam in anii ’90.

You’re so Tight nu mi s-a parut deosebita din nici un punct de vedere. Prea linistita si banala, dupa parerea mea.

Que Pasa pare “rupta” dintr-un volum de Cafe del Mar. Relaxanta, linistitoare, perfecta pentru auditie pe plaja, intr-un hamac

I’m Not a Woman, I’m Not a Man este piesa de rezistenta. Elkie Deadman are o voce de-a dreptul magnifica. Nu cred ca sunt capabil sa descriu in cuvinte starea de nostalgie pe care mi-a provocat-o aceasta melodie. My personal favourite, fara dubii.

Mi s-a parut prea scurt. Ar mai fi fost loc de inca atatea melodii, fara sa ma plictisesc.
Sunt convins ca vom mai avea parte de urmari cel putin la fel de bune din partea celor doi artisti. Sound-ul lor este surprinzator de matur pentru vechimea relativ mica.
Good job Gare du Nord!

SHII (WII for the ladies) :-)

Ge-ni-al!

Sophie Zelmani – Sing and Dance

Sunt confuz. Nu stiu cum sa clasific muzica domnisoarei Sophie Zelmani. Cel mai corect ar fi sa o denumesc “muzica de fugit de lume”, caci asta este sentimentul pe care mi l-a trezit… de fapt, trezit e putin spus.
M-am lovit accidental de o melodie a respectivei cantarete suedeze, vizitand un site care o avea pe post de background music. Pacat, acum mi se pare un gest urat, melodia respectiva – Going Home – merita mult mai mult de atat.

Am avut iluzia ca albumul nu are delimitate melodiile – in linii mari, tema se continua de pe un cantec pe altul, in final parand ca “Sing and Dance” este un portret superb, fiecare melodie reprezentand un detaliu din acesta.

Mi se pare incredibil cum muzica acestei artiste nu a ajuns mai cunoscuta (cel putin la noi, pentru ca in Suedia este una dintre cele mai apreciate).
Va las sa ascultati si voi cateva din melodiile de pe “Sing and Dance” si va astept comentariile.

Roisin Murphy – Overpowered

Iata ca mi-a ajuns in mana si cel mai recent album semnat Roisin Murphy. Pentru cei care deja isi pun intrebari referitor la cine este aceasta persoana cu nume deosebit (roisin se traduce din irlandeza prin “little rose“), ea este solista trupei Moloko.

Nu, nu am ascultat vreodata Moloko. Este in lista mea de 1000-de-albume–de-ascultat-pana-mor, dar nu suficient de sus incat sa ma apuc in viitorul apropiat

Albumul in discutie (al doilea al artistei) mi-a lasat o serie de sentimente contradictorii. Nu imi dau seama cum 4 piese absolut excelente pot incadra alte 9 banale. Nici una din melodiile de pe album nu este proasta, dar senzatia a fost ca cele 9 din urma sunt acolo doar pentru a face un soi de “act de prezenta”, alaturi de:

- Overpowered – piesa ce da si numele albumului este o deschidere savuroasa. M-a trezit din starea de letargie pe care o aveam si mi-a ramas mult timp in memorie. Suna comercial, dar nu atat de mult incat sa deranjeze.

- Primitive este, dupa parerea mea, starul absolut al albumului. Blanda, corect dozata, piesa m-a incantat realmente. Aici am avut ocazia sa admir vocea solistei la adevarata valoare.

- Dear Miami este un contrast – ritmul este energizant, aparent vesel, iar mesajul este de-a dreptul rece ca gheata (trateaza problema incalzirii globale). Este foarte “catchy” si merita mai mult de o auditie.

- Scarlet Ribbons mi-a parut intr-o nota diferita fata de restul albumului. Lenta, linistitoare pe alocuri, dar foarte placuta si profunda.

Overpowered este un album deosebit. Imi este destul de greu sa ii atribui un singur gen muzical (daca stau sa ma gandesc bine, ar fi destul de dificil si cu 4-5 genuri ). Cu toate ca mai mult de jumatate din melodii nu mi-a transmis absolut nimic, impresia generala lasata este suficient de buna incat sa vi-l recomand.

Aim – The Girl That Fell Through The Ice

… sau cum un remix poate sa sune de o mie de ori mai bine decat originalul.

Enjoy.

si originalul, evident:

Aim – Cold Water Music

E ceva sa descopar in 2009 o melodie din 1999
O adevarata mostra de chillout, imi sta pe creier de cand am auzit-o…
Bonus: Varianta live, complet diferita.

Google of the future

Oare asa vom ajunge?
Mie mi s-au parut EXTREM de amuzante.