Mi-am dat demisia!

Mi-am dat demisia!

Feb 16

Gata, am facut ce trebuia sa fac de mai bine de 6 luni – am demisionat de la locul de scla… pardon, de munca.

Am scapat de moldoveni (cititorii nascuti in Moldova sunt rugati sa nu se simta ofensati, azi am voie sa ma iau de cine vreau eu) pusi pe posturi de conducere, de texte ieftine aruncate in stil “corporatist”, si de toate mizeriile pe care le debiteaza toti patronii care nu sunt in stare sa lege doua fraze fara sa faca trei dezacorduri.

Nu cred ca o sa ma grabesc prea tare cu alegerea urmatorului loc de munca. Ma gandesc serios la o “terapie” cu somn, plimbari si alte lucruri care nu imi distrug celulele nervoase.

5 comments

  1. melania

    Valeleu Costele…. felicitari!!! cred ca esti primul care se bucura de un astfel de concediu!! sa iti fac o recomandare pentru plimbare sau alte activitati culturale?? N-as indrazni! Nu de alta, insa ma roade invidia cand ma gandesc la concediu… de odihna/ medical etc, sa dorm …
    Concluzia: BRAVO BRAVO BRAVO!!
    See ya soon :D

  2. Oldupai

    Sa iti fie de bine. Sper sa te refaci repede si sa gasesti ceva adecvat pentru tine si aspiratiile tale. Pfuu ce academic suna. Ce sa zic, sunt un pic invidios. Dar pe vremurile astea si cu un copil nu ma pot gandi la libertate, concediu, etc., etc.

    Iti urez, in formularea deja consacrata, multe “succesuri”.

    O saptamana excelenta.

  3. Costello

    Te cred si te inteleg…nu moldovenii sunt de vine,e o criza sistemica.Scrie prin ce ai trecut pe desprefirme.com ca sa nu mai treaca si altzii.Msik.

  4. Am scris deja (la vremea respectiva, ca a trecut mai mult de un an de atunci).

  5. Ela

    Hmm…At least I`m not the only one!In noiembrie 2009 mi-am dat si eu demisia de la firma la care lucram si unde ma simteam de rahat.Parintii m-au condamnat si au luat acest pas al meu drept o fapta inconstienta si iresponsabila.Dar daca era dupa ei trebuia sa suport orice numai sa am un loc de munca,cativa bani(a se citi putini) si o ocupatie.
    Totusi am alte asteptari de la viata mea profesionala.
    Stiu ca poate in ziua de azi este mai putin important spre deloc,daca intr-adevar iti place ceea ce faci si daca te simti implinit dar pentru mine aceste mici “detalii” chiar isi pun amprenta asupra fericirii mele.
    “Terapia” adoptata de tine functioneaza si in cazul meu,caut diverse pe net,ies cu prietenele,ma plimb singura,vad filme,dorm,frec menta…activitati extrem de solicitante si intelectuale :) )

Leave a Reply